Autor: Veronica Tomescu

Categorii
Managementul deșeurilor solide Mobilizare comunitară Prestatori de servicii de gospodărie comunală Toate

Comuna Copăceni își rezolvă problema deșeurilor cu ajutorul oamenilor

Comuna Copăceni își rezolvă problema deșeurilor cu ajutorul oamenilor

Primăria Copăceni a găsit soluția pentru problema gunoiului – implicarea tuturor locuitorilor comunei. Împreună, ei construiesc de la zero un serviciu de gestionare a deșeurilor menajere solide și vor să-l facă cât mai eficient și durabil.

Șase sate și patru gunoiști – toate fac parte din comuna Copăceni. Două dintre ele se pot observa chiar și în imaginile de satelit. Una e la Copăceni, alta e la Petrovca.

Când ajungi la Petrovca, ea pare să fie mult mai aproape de sat. Poți s-o admiri de pe fereastră sau din stradă. Poți să vezi găinile ieșite pe câmp cum ciugulesc în apropierea ei. Poți să vezi cum pungile de plastic zboară pe câmp la orice adiere de vânt. Iar dacă cineva ar uita portița deschisă la ferma care se află la vreo 50 de metri de gunoiște, ai putea să vezi cum caprele ajung direct acolo în căutare de mâncare.

Nici gunoiștea de la Copăceni nu arată mai bine. E o imagine dezolantă care nu inspiră nicio speranță pentru un mediu mai curat, pentru un sol sănătos și pentru apă curată.

Gunoiștea se extinde în fiecare zi, pentru că oamenii aduc gunoiul și îl lasă acolo. Nicolae Moscalu, facilitatorul Echipei de Inițiativă Comunitară din Copăceni, ridică din gunoi o bucată de polistiren expandat folosit în termoizolarea caselor. „Iată, dacă ar exista întreprinderea care să colecteze gunoiul, asta se poate de selectat aparte. O pui cu ciment și e foarte bună la termoizolare”, spune bărbatul.

Primăria Copăceni a fost una din autoritățile publice locale care au fost selectate anul trecut în Proiectul de implicare civică în guvernarea locală „Mă Implic”, pentru a-i ajuta să rezolve problema deșeurilor menajere solide. În general, proiectul „Mă Implic” consiliază primăriile și furnizorii de servicii cum să îmbunătățească și să eficientizeze infrastructura și le dă instrumente necesare pentru a o menține în formă bună pe un termen cât mai lung. De asemenea, facilitatorii proiectului îi încurajează să dezvolte modele durabile pentru finanțarea și furnizarea serviciilor publice.

Nicolae Moscalu, facilitatorul Echipei de Inițiativă Comunitară, spune că dacă omul va contribui chiar și cu cinci lei la crearea serviciului de gestionare a deșeurilor menajere, „o să-l doară” și va aprecia eforturile comunității și primăriei

„Nucleul procesului de mobilizare comunitară”

Pentru a asigura succesul serviciului de salubrizare, la fiecare etapă a creării lui au participat toate grupurile sociale din comunitate. De asta a fost responsabilă Echipa de Inițiativă Comunitară, care reprezintă comunitatea și îi promovează interesele. Din echipă fac parte circa 20 de persoane.

Această echipă este „nucleul procesului de mobilizare comunitară”, așa cum se arată în studiul „Implicarea civică în proiectele de dezvoltare a serviciilor de gospodărie în Republica Moldova. Istorii de succes și lecții învățate”. Cu alte cuvinte, după instruiri, Echipa a fost cea care a colectat informații, idei, soluții, nemulțumiri de la oamenii din localitate și împreună cu primăria au conturat planul pentru un sistem eficient de gestionare a deșeurilor menajere solide.

De exemplu, pe parcursul anului trecut, au făcut mai multe întâlniri prin mahalale, unde au discutat cu vânătorii din sat, profesorii, părinții, lucrătorii medicali, persoanele cu resurse financiare limitate, comunitatea religioasă baptistă, femeile care au grijă de familie și de casă. „Toți fac parte din localitate și toți sunt importanți. Toți au păreri și trebuie ascultați. Nimeni nu trebuie să fie dat la o parte”, spune Angela Cernogal, responsabilă de comunicare în cadrul Echipei. „Și de la oameni am aflat multe idei noi pe care le-am preluat și am făcut un plan”, concretizează Rodica Brega, managera responsabilă de organizarea activităților și profesoară de clasele primare și de matematică.

Toate ideile și solicitărilor sătenilor au fost ascultate, notate și, împreună cu primăria, s-a lucrat asiduu la rezolvarea problemei deșeurilor. „Fără ajutorul oamenilor ne-ar fi foarte greu”, recunoaște primarul localității, Vitalie Gojinevschi. „Primarul trebuie să facă ceea ce doresc oamenii. Și la Consiliu le spun: «iată eu am o propunere, dar decidem toți împreună». Nu are rost să lucrez la asta dacă lumea nu are nevoie de acest lucru”, concretizează el.

Participarea tuturor categoriilor de persoane în procesul de decizie asigură incluziunea socială. Iar asta a rezultat într-un plan făcut de comun acord cu primăria: trei gunoiști vor fi lichidate și a patra va deveni depozit care va fi amenajat cu zone speciale pentru diferite tipuri de gunoi: sticlă, plastic, materiale de construcții, gunoi menajer, zona pentru compostare. „Ceea ce vedeți acum la gunoiște va fi redus cu 70%”, adaugă Nicolae Moscalu, expertul tehnic în cadrul proiectului, responsabil și de instruirea Echipei de Inițiativă Comunitară. În jurul acestui depozit de gunoi va fi ridicat un dâmb, iar pe margini va fi sădit salcâm boieresc. În câțiva ani salcâmul va crește și va forma un gard des și viu ca să oprească „migrarea” pungilor din plastic spre câmpurile alăturate.

Ideea de gard viu a venit de la agricultorii din sat. „Unul a spus o vorbă, altul o vorbă. Cineva a spus că poate să îngrămădim pământul acolo ca să nu facem gard așa mare. Altcineva a propus să fie plantați niște tufișuri. Până la urmă, am ajuns la concluzia că ar fi bine de plantat niște copaci pe acele dâmburi, pentru că rădăcina le va ține să nu se împrăștie”, explică Angela Cernogal. Ea spune că s-a propus și gard din sârmă împletită, dar când au calculat costurile, au înțeles că va fi prea scump. „Așa am hotărât că [salcâmul] o să fie mai ieftin și mai ecologic”, adaugă ea. Și primarul îi dă dreptate, atât Angelei cât și celor care au venit cu această idee. Funcționarul își amintește că așa un gard verde a văzut la marginea satului, dar și în satul vecin Mihailovca. „Ca să construim un gard din sârmă, trebuie să cheltuim foarte mulți bani – cel puțin vreo 200 de mii de lei. Noi nu avem acești bani. Dar ocolul silvic de la Telenești ne va da gratis salcâm boieresc pentru un teritoriu de 1,5 ha”, spune primarul. În prezent, gunoiștea se întinde pe două hectare, însă conform planului, aceasta ar urma să se micșoreze de cel puțin două ori.

 

„Decidem toți împreună”

În sat, procesul de evacuare a gunoiului va fi organizat în felul următor: gunoiul menajer va fi depozitat în tomberoane, iar deșeurile reciclabile în saci, ca apoi să fie mai ușor de colectat de pe platforma amenajată. Ulterior, acestea vor fi transportate către agenții economici pentru vânzare.

Anume așa a văzut acest proces și Eugenia Zelinschi, o femeie de 42 de ani care are șase copii. La prima ședință la care a participat, femeia a spus clar și răspicat tuturor celor prezenți: „Cu toate că sunt cu 6 copii, dar eu sunt de acord să achit”.

Eugenia le-a povestit la ședință Echipei de Inițiativă Comunitară că i-ar fi mult mai ușor dacă ar fi un tractor care ar colecta gunoiul în fiecare săptămână de la poartă. Asta înseamnă că nu trebuie să cheme tractorul de două ori pe an, să plătească cel puțin 500 de lei pentru transportare, să găsească și să plătească oameni care să o ajute să încarce tot gunoiul atunci când fiii mai mari nu sunt acasă. Pentru că nici soțul nu o poate ajuta aici – e plecat la muncă în Franța și vine acasă o singură dată pe an.

„Pur și simplu nu este ok să duci gunoiul pe dealuri, pentru că oamenii mai au câmpuri pe care le prelucrează, care mai țin vaci, oi. Se duce vaca ceea și paște iarba și mănâncă bucățica ceea de peliculă sau pachetul cela care este aruncat acolo. Ar trebui în sat un loc amenajat unde să fie doar pentru deșeuri”, explică Eugenia. Pentru serviciu este gata să achite chiar și o sută de lei pe lună, pentru că un preț aproximativ îl plătește lunar și pentru apă.

Janna, femeia care deține frizeria din centrul satului, este și ea de acord cu această sumă. Este gata să cumpere și un tomberon și chiar să sorteze gunoiul. „Soțul meu e meșter bun și poate inventa ceva pentru sortarea gunoiului acasă. Doar să vină să ni-l ia”, spune ea. „Lumea vrea schimbare… Dacă se strânge, se face, e curățel…”, concluzionează femeia.

Primăria, împreună cu partenerii din echipă, au analizat prețurile pe care le plătesc cetățenii din satele vecine – aproximativ 25 de lei lunar de gospodărie. „Dar ne-am propus ca în prima lună tractorul să meargă din contul primăriei. Așa vom putea duce evidența cheltuielilor și vom putea calcula cât costă de fapt acest serviciu. Dar asta înseamnă că cu cât mai multă lume are să fie contractată, cu atât mai ieftin serviciul are să fie”, povestește primarul.

„Eu socot că gunoiul e o problemă mare. Să fie sortate sticlele și cartonul ca apoi să fie vândute – e și un plus, un venit oarecare. Ne-ar costa și pe noi mai ieftin”, spune Janna, locuitoare a satului Copăceni

Vladimir Bostan este pastorul bisericii baptiste din Copăceni. A decis să reprezinte interesele minorității religioase și să se implice „ca să facem un lucru bun pentru sat”. Până să ajungă membru al Echipei, primarul l-a întrebat dacă nu ar vrea să vorbească cu oamenii din mahalaua în care locuiește și să vadă dacă au dorința „de a organiza cu deșeurile, să nu le aruncăm peste tot”, așa cum spune pastorul. A fost imediat de acord și în scurt timp a mai găsit și alți doritori să se implice.

Au făcut adunări chiar și după slujbele de la biserică, la una din ele participând și primarul. „Eu cercetez foarte mult biblia. Și biblia spune: cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat”, menționează pastorul Vladimir Bostan, care este instructor auto în timpul săptămânii. Astăzi, recunoaște că oamenii îl tot întreabă: „haide bre, când facem, cum facem?”, menționând că deja sunt nerăbdători ca serviciul să fie pus în funcțiune.

„Mai bine să șezi în gunoi?!”

Un alt element important pentru elaborarea proiectului a fost sondajul de opinie, pentru că nu toată lumea poate participa la adunările organizate de Echipa de Inițiativă Comunitară. Primăria Copăceni a avut nevoie să știe clar dacă populația își dorește un serviciu de calitate pentru gestionarea deșeurilor menajere solide. Așa că Echipa a elaborat sondajul și a încercat să ajungă la cât mai mulți săteni.

„Noi i-am întrebat dacă le place situația în care trăiesc. Majoritatea au spus că nu. Majoritatea au spus că vor o schimbare”, spune Rodica Brega. Rezultatele sondajului au arătat că cei mai mulți locuitori ai satului sunt de acord că e nevoie de rezolvat problema gunoiului. „Dar a fost un mic procentaj de oameni care au avut altă părere – că ei nu produc gunoi”, adaugă Angela Cernogal, membră a echipei.

Angela Cernogal este o tânără ambițioasă care se implică mult în asigurarea drepturilor persoanelor cu necesități speciale și care încearcă să se implice în tot ce i se pare important – de această dată, în rezolvarea problemei deșeurilor în localitatea de baștină, pentru că îi pasă de aspectul satului, de curățenie și nu în ultimul rând de sănătatea viitoarelor generații. „Să trăim într-un mediu mai curat și să nu fie aerul poluat”, spune Angela, găsind și rimă pentru gândurile ei.

Acum este pentru prima dată când își încearcă puterile în comunicare. Are grijă să invite oamenii la adunări și la ședințe, să facă publice subiectele despre care se discută, dar și să raporteze post-eveniment deciziile luate. A fost convinsă că o nouă experiență îi va aduce plus valoare activității ei profesionale. În trecut, ea a lucrat la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, unde a fost responsabilă de transformarea instituțiilor publice din raionul Sîngerei, pentru ca acestea să fie accesibile pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Două cele dintre mai tinere membre ale Echipei de Inițiativă Comunitară. Echipa are și responsabilitatea de a reprezenta întreaga comunitate din Copăceni. În stânga este Rodica Brega, managera responsabilă de organizarea activităților și în dreapta este Angela Cernogal, responsabilă de comunicare

În sondajul din aprilie 2021, locuitorii din Copăceni au fost întrebați și despre sancțiunile pentru aruncarea deșeurilor în locuri neautorizate.

Bani pentru gunoi se găsesc

Foarte multe întrebări pe care le aveau oamenii au fost despre bani. În primul rând, în urma proiectului primăria va beneficia de un grant de 65 de mii de franci elvețieni (peste un milion de lei) și va trebui să completeze costurile necesare implementării cu încă minimum 20% din valoarea grantului.

Totuși, pe lângă investițiile din fondurile administrației publice, primăria a decis să implice și comunitatea în crearea serviciului. „Ne-am propus ca populația să contribuie cu 80 de mii de lei, primăria – cu 100 de mii de lei, Consiliul Raional Sîngerei – cu 60 de mii”, explică primarul din Copăceni.

Iar oamenii sunt de acord să ajute cu bani ca să fie creat serviciul, adică să fie cumpărat tractor, remorcă și alte elemente necesare. Anatol e lângă centrul de sănătate din sat împreună cu un prieten. Este gata să contribuie și cu o mie de lei pentru dezvoltarea serviciului. „Da’ cum să nu dăm? Mai bine să șezi în gunoi?!”, reproșează bărbatul. Cât despre achitarea lunară, el spune că „de exemplu, 50 de lei pe lună pentru gunoi, după prețurile de azi, e puțin, dar după cât primește lumea – e mult”.

Rezemat de gardul de alături, el își amintește că tatăl lui l-a învățat că nici măcar glodul de la „răzătoarea de încălțăminte” să nu-l arunce în drum. Iar revolta lui crește în fiecare zi când vede pungi cu gunoi la el în grădină sau la stația pentru transportul public. „Nu doar la noi se întâmplă, dar și în alte sate. Se uită dacă nu-l vede nimeni, hîșchi! și l-o azvârlit unde-i chică”, povestește bărbatul trecut de 50 de ani.

„De exemplu, 50 de lei pe lună pentru gunoi, după prețurile de azi, e puțin, dar după cât primește lumea – e mult”, spune Anatol, locuitor al satului Copăceni

„Eu vreau schimbările acestea, din toată inima le vreau”

O categorie de oameni a cărei opinie a fost foarte importantă este cea a bătrânilor. La una dintre ședințe s-a discutat despre posibilitatea ca pensionarii care au resurse limitate să fie scutiți de achitarea acestui serviciu.

Emilian Teleucă are 67 de ani și uneori mai lucrează ca șofer. Are mai mult timp liber decât în perioada de până la pensie, așa că a decis să se implice, devenind membru al Echipei de Inițiativă Comunitară. De multe ori a auzit că „nu o să reușiți nimic, oamenii sunt plecați peste hotare și nu ai cu cine”, ceea ce îl demotivase. Însă după ce a vorbit cu copiii lui, a înțeles că trebuie să continue să lucreze pentru comunitate cu și mai mult entuziasm. Motivul e simplu: atunci când copiii lui stabiliți în Italia și Anglia vor veni în vizită să vadă o schimbare spre bine și să-și dorească să se întoarcă. „Eu vreau schimbările acestea, din toată inima le vreau”, spune Emilian.

Cât despre grija față de pensionari, Emilian ține să facă o remarcă: „cu mai mulți ani în urmă, când aveam vreo porțiune de drum de reparat, locuitorii străzii veneau cu contribuții din buzunarul propriu. Mai degrabă băbuțele veneau cu ajutor, chiar și cu câte 200 de lei, decât tinerii care mergeau cu mașinile. Eu aș spune că reacționează pozitiv la asemenea solicitări”, spune bărbatul.

„Cel mai greu este să convingi oamenii să facă niște lucruri noi, niște schimbări”, recunoaște facilitatorul Echipei de Inițiativă Comunitară Nicolae Moscalu. „Cel mai greu este să lucrezi cu oamenii, dar partea tehnică – să cumperi un tractor, o remorcă, mă rog – te-ai dus la piață și ai cumpărat”, adaugă el.

A simțit la început că echipa se teme că nu va reuși, chiar dacă unii dintre membrii ei deja erau oameni activi în comunitate și erau foarte implicați. „E mai ușor de lucrat cu ei decât cu cei care nu vor să se implice deloc în activitățile localității. Pentru că unii oameni se gândesc la câți bani o să cheltuiască și nu la câtă sănătate o să câștige”, concluzionează Moscalu.

După ce primăria va semna acordul de grant în cadrul parteneriatului cu proiectul „Mă Implic”, primul lucru pe care îl vor face e să cumpere un tractor cu încărcător frontal și o remorcă. Vor crea o întreprindere municipală și vor angaja oameni. Într-un final, locuitorii comunei Copăceni vor beneficia de un serviciu sustenabil de gestionare a deșeurilor menajere.

Reportaj de Georgeta Carasiucenco, www.moldova.org
Fotografii de Tatiana Beghiu
Editare de Ana Gherciu

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Proiectului de Implicare Civică în Gurvernarea Locală „Mă Implic”, implementat de SKAT Consulting din fondurile Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare.

Categorii
Prestatori de servicii de gospodărie comunală Sanitație Toate

Ciorești a găsit o soluție pentru problema canalizării

Ciorești a găsit o soluție pentru problema canalizării

Poate fi „furată” de orice sat din Moldova

Cel puțin 40 milioane de lei îi costă pe locuitorii satului Ciorești, Nisporeni să construiască un sistem de canalizare tradițional. Când bugetul satului se ridică abia la șase milioane de lei, dintre care aproape jumătate se duc în instituțiile satului, Ciorești a identificat o soluție pe care vor să o testeze cât mai curând și care poate fi implementată în orice sat din Republica Moldova.

Ciorești nu pare să aibă siesta într-o zi de marți. Ba o căruță cu niște muncitori se duc pe deal, ba o femeie cu flori în mâini se grăbește undeva. Pe terenul de joacă se văd niște copii, iar la stație coboară oamenii dintr-un microbuz.

Prin curțile cu garduri mai joase se observă toaletele din fundul grădinii. Într-un sat fără sistem de canalizare oamenii se descurcă cum pot. Și-au făcut gropi în grădină în care se scurg apele menajere și care apoi se infiltrează în sol. Când pereții gropii nu mai pot accepta „apa neagră” și rămâne tot acolo, gospodarii o acoperă, apoi construiesc alta alături – fie cu foi de ardezie sau folosesc cauciucuri uzate. Alții își mai fac din inele de beton o gaură căreia nu-i acoperă fundul și apa uzată tot în sol ajunge. Dar sunt și oameni care construiesc această „canalizare” cât mai etanșă și evacuează conținutul acesteia de câte ori au nevoie.

35,57% din cca 1200 gospodării din Ciorești dispun
de hazna și doar 3% de fosă septică, restul
folosesc „toaleta din fundul grădinii”

Uneori, găurile din grădină în care sunt vărsate apele uzate sunt pline, respectiv unii oameni sunt nevoiți să o verse în drum. În alte cazuri, oamenii își construiesc haznale din inele betonate pe care le evacuează în funcție de consumul de apă.

Uneori, pe străzile satului poți să vezi și pete cu spumă – semn că apa din ligheanele în care au spălat vesela, hainele, încălțămintea a fost vărsat după poartă.

În 2019, cu ajutorul proiectului „ApaSan+”, implementat de Skat Consulting, primăria Ciorești a elaborat proiectul tehnic pentru construirea sistemului de canalizare în tot satul. Proiectul a fost divizat în patru etape, ca să „spargă” în sume mai mici costul total de 40 de milioane de lei și să fie mai ușor de achiziționat, dar și de construit. De exemplu, prima etapă costă astăzi cel puțin zece milioane de lei, o sumă de care primăria, în continuare, nu dispune. Bugetul local ajunge la șase milioane de lei, iar jumătate din ei se duc pentru funcționarea grădiniței. Aproape un milion sunt veniturile proprii, o sumă foarte mică pentru a duce la capăt un asemenea proiect.

Totuși, construirea sistemului de canalizare pentru tot satul prezintă câteva riscuri importante. Primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu, spune că sistemul clasic de canalizare din orașe, pur și simplu nu o să funcționeze în zonele rurale. „În primul rând – nu ai mijloace financiare să construiești un sistem așa mare. Dar, chiar dacă l-ai construit deja, nu se vor conecta toate gospodăriile.” Asta înseamnă că prin țevi va curge o cantitate insuficientă de apă menajeră care să spele toate solidele prin rețele. Respectiv, al doilea risc este că partea solidă rămâne pe țevi, se întărește și le blochează. În această situație, autoritățile vor fi nevoite să pompeze apă în sistem ca să spele și să miște reziduurile până la stația de epurare. „Dar în câțiva ani îl mântui.”

A treia provocare este capacitatea de plată a locuitorilor. „La Ciorești, un metru cub de apă costă 8 lei. Pentru ca întreprinderea municipală să nu fie în pierdere, prețul ar trebui să fie de cel puțin 15 lei. În Vulcănești, parte din comună, un metru cub de apă costă 20 de lei. În asemenea condiții, un cub de apă întors în rețelele de canalizare va costa 20-30 de lei pe care cetățeanul nu-i are sau nu vrea să-i plătească”, explică primarul Valeriu Guțu.

Primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu, spune că Întreprinderea Municipală „Ciorești-Service” este dotată cu cele necesare ca să presteze servicii de calitate în sanitație

SOLUȚIA CEA MAI SIMPLĂ

Sesizând aceste riscuri, primăria a pus deoparte proiectul până se găsesc bani pentru cel puțin prima etapă, care include partea nouă a satului și un „conglomerat” de case, inclusiv instituțiile publice. Totuși, ca să asigure dreptul tuturor cetățenilor la apă și sanitație, o componentă esențială a dreptului la un standard adecvat de viață, consfințit în Pactului Internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, autoritățile publice locale au găsit o soluție mai puțin întâlnită în Republica Moldova.

Împreună cu experții de la proiectul „ApaSan+” au descoperit că fosele septice sunt o alternativă a sistemului clasic de canalizare, mult mai accesibilă pentru populație și mai puțin dăunătoare naturii decât haznalele obișnuite pe care le au în grădină. Și nu e vorba doar de Ciorești, ci de cinci sate alăturate interesate să rezolve această problemă și care s-au implicat în această aventură – Dolna, Micleușeni, Huzun din raionul Strășeni și Ciorești, Vulcănești din Nisporeni.

Înțelegerea este că o jumătate din prețul fosei septice va fi acoperit de către gospodărie, a doua parte a sumei va fi achitată în cadrul proiectului „ApaSan+”. „Cetățeanul va plăti până la patru mii de lei”, concretizează primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu.

100 fose septice pentru locuitorii din
cinci sate vor fi aduse în prima etapă.

Pentru casele din cea mai îndepărtată mahala, care sunt la o distanță mare una de alta, se pare că fosele septice vor fi etapa finală. Pentru partea nouă a satului unde casele sunt așezate mai aproape între ele, punctul final este un sistem tradițional de canalizare care încă nu se știe când va fi construit, din cauza lipsei resurselor financiare. „Sunt zone unde se poate de făcut și zone unde nu se poate de făcut. Omul trebuie să aibă dreptul de a alege și statul, și noi autoritățile publice locale, trebuie să oferim mai multe soluții pe care cetățeanul să le accepte”, spune primarul comunei Ciorești.

„La primărie avem o gaură obișnuită, dar am vrea o fosă septică”

La Dolna, Strășeni, aflat la o distanță de nici 10 km de Ciorești, două fose septice stau în fața primăriei ca oamenii să le poată studia și să decidă de care vor: din plastic sau din fibră de sticlă. „Noi suntem în acest proiect pentru că avem aceleași interese: de a rezolva problemele ce țin de sanitația integrată în localitățile noastre”, spune primara satului Valentina Celacuș.

În cadrul proiectului, în satul cu puțin peste o mie de oameni, vor ajunge 20 de fose septice. Valentina Celacuș speră că vor putea achiziționa și ei una pentru primărie unde au o „gaură simplă”.

Totuși, funcționara spune că un sistem clasic de canalizare nu ar avea șanse de supraviețuire într-un sătuc atât de mic cum este Dolna.

“Dacă am avea un mare debit de apă, poate ar avea șanse la supraviețuire un sistem clasic de canalizare. Dar nu cred că nu s-ar răscumpăra cheltuielile. Milioane se bagă în pământ și după aceea nu mai sunt lucrative. Eu văd fosele septice ca cea mai optimă soluție pentru situația noastră, dar și pentru majoritatea localităților care se confruntă cu aceeași problemă.” Valentina Celacuș primara satului Dolna, parteneră în proiectul „ApaSan+” și „Mă implic”

Echipa de Inițiativă Comunitară, formată în cadrul proiectului „Mă Implic”, a făcut un sondaj cu privire la sanitație în cele cinci localități, printre care și în Dolna, la care au participat 98 de cetățeni din 351 – numărul total. Majoritatea respondenților din Dolna au declarat că sunt dispuși să construiască un sistem de gestionare a apelor uzate utilizând fosele septice. Cei mai mulți sunt gata să contribuie cu trei mii de lei pentru construcția fosei în gospodăria lor.

De asemenea, avantajul foselor septice e că va trebui evacuată o dată în aproximativ doi ani. Acest serviciu va fi prestat de Întreprinderea Municipală „Ciorești – Service”.

Fosele septice care urmează să fie furnizate locuitorilor celor cinci sate din Proiectul „ApaSan+” și „Mă Implic” sunt din plastic și din fibră de sticlă

ÎNGRIJORĂRILE ȘI SPERANȚELE LOCALNICILOR

Procesul nu se oprește aici. Comunitățile implicate în proiect vor să beneficieze de un serviciu de sanitație transparent, calitativ, performant economic, durabil și accesibil. Respectiv, satele s-au angajat într-un nou proiect – cel de implicare civică în guvernare locală „Mă Implic”. Ultima va ajuta Întreprinderea Municipală „Ciorești – Service” să presteze serviciul de care au nevoie oamenii.

În 2021 au creat o Echipă de Inițiativă Comunitară din 20 de oameni din cele cinci sate. Echipa a avut o sarcină importantă: să-i informeze pe oameni despre faptul că există oportunitatea să construiască fose septice individuale cu epurare fizico-mecanică și că, datorită acestui serviciu îmbunătățit și modernizat, „locuitorii vor avea o localitate mai curată, un mediu mai protejat, dar și un nivel mai înalt de sănătate”.

Tudor Golub este fost funcționar public. Spune că oamenii încă nu au înțeles pe deplin ce înseamnă fose septice

Tudor Golub este facilitatorul echipei. După un an de muncă, specialistul spune că, în general, oamenii încă nu înțeleg în totalitate ce este fosa septică și se așteaptă la o canalizare centralizată. Totuși, munca în echipă a dat și niște roade. „Au stabilit un plan de lucru și de interacțiuni. Pe parcursul anului am avut câteva zeci de întruniri și am dezvoltat mai multe documente necesare pentru a finaliza conceptul proiectului. Ei au scris în formularul de aplicare o poveste, un of al lor, ceva ce-i doare. Și noi am reușit să punem totul într-un cadru logic de intervenție. Am stabilit misiunea și viziunea grupului. Am elaborat o matrice de anticipare a riscurilor și depășirea lor”, explică Tudor Golub. Împreună cu echipa au reușit să facă un sondaj de opinie în cele cinci sate și să înțeleagă în ce măsură oamenii au nevoie de serviciul de sanitație și cu ce sumă sunt gata să contribuie pentru crearea lui. „Rezultatele sondajului sunt încurajatoare”, menționează facilitatorul.

Maria e contabila primăriei. Abia așteaptă și ea să poată achiziționa o fosă septică. „Eu am trei burlane una peste alta. Apa murdară se infiltrează în sol. Poluăm apele, solul…”, recunoaște locuitoarea satului Ciorești. „Locuiesc într-o mahala îmbătrânită, nu cred că canalizarea centralizată era să ajungă pe la noi. Sunt multe case pustiite, e puțin tineret. De atâta ar fi mai eficient cu fosele septice. Nici nu are rost canalizarea centralizată că nu era să se răscumpere”, spune femeia. În zona în care locuiește, sunt vreo 30 de gospodării care ar vrea și ele să construiască fose septice.

Maria spune că sunt și oameni care opun rezistență, însă știe ce se poate de făcut. „Grupuri de oameni să meargă prin sat și să le lămurească. Tineretul citește de pe paginile de socializare și se informează repede, dar cel bătrân nu știe, la dânsul trebuie să te duci și să vorbești, să pipăie, să vadă. De atâta trebuie la etapa dată grupe de informare…”, povestește femeia, referindu-se la Echipa de Inițiativă Comunitară.

Maria are o hazna obișnuită acasă. Spune că în mahalaua în care locuiește există o probabilitate foarte mică să ajungă sistemul centralizat de canalizare, întrucât sunt puține case, iar populația este îmbătrânită

Pe una dintre străzile satului care te urcă mai în vârf și îți deschide o priveliște uimitoare spre Codru și Ciorești, locuiește Viorica, o femeie trecută de 40 de ani. Imaginea asta plină de verdeață și prospețime nu putea exista fără o construcție din foaie de ardezie – toaleta din grădină. Pe partea de sus a grădinii, abia și-a făcut o hazna din trei inele de beton. Pe partea stângă a casei, a început construcția care va servi în calitate de baie și toaletă. Nu știe dacă reușesc anul acesta să o termine.

Viorica nu se arată prea entuziasmată de construcția foselor septice în localitate. Zice că e scump și se întreabă ce va face cu apa uzată până proiectul va fi implementat. „Proiectele sunt bune, dar nu pentru copiii mei. Ei nu o să stea aici, iar eu nu am nicio șansă să rămân aici. Tineretul nu are unde lucra”, spune femeia. Viorica muncește în Italia de 13 ani și recent și-a cumpărat casă în România unde s-a stabilit cu traiul. A revenit acasă ca să îngrijească de părinții bătrâni.

Toaleta și vederea spre Codru din grădina Vioricăi, femeia care în acest moment își construiește o hazna în grădină

Ion Triboi este președintele de onoare a Asociației „Ciorești baștina mea”, dar și om de afacere. De-a lungul timpului, împreună cu sătenii au reușit să construiască câteva drumuri în localitate, dar și să implementeze proiecte sociale în sat. De data asta, s-a implicat și în Echipa de Inițiativă Comunitară. Este interesat ca oamenii să-și instaleze fose septice. „La noi în Ciorești se pare că avem toate cele necesare, în afară de sanitație, pentru a-l motiva pe om să nu-și schimbe locul de trai. Avem apă potabilă, satul e gazificat, avem șosea, deșeurile se evacuează. Omul poate să trăiască aici, dar să muncească la Chișinău”, spune Triboi.

Este convins că odată ce vor implementa un sistem diferit de sanitație și întreprinderea municipală va presta servicii viabile, calitatea vieții oamenilor va fi mai bună. „Mediul ambiant va fi mai curat. Este foarte important ce lăsăm copiilor și nepoților. Noi trebuie să avem grijă și să lăsăm lor un mediu sănătos”, spune bărbatul.

Ion Triboi locuiește deocamdată la Chișinău, însă vine des la Ciorești, pentru că este în proces de construcție a unei pensiuni turistice și este interesat să aibă un bloc sanitar cu fosă septică pentru clienți.

Pe partea dreaptă este Ion Triboi, membru al Echipei de Inițiativă Comunitară. Pe lângă interesul față de dezvoltarea satului, bărbatul vrea să deschidă o pensiune cu toate condițiile decente pentru vizitatorii satului Ciorești, Nisporeni

 

PIEDICILE DE LA ÎNCEPUT

Ce facem cu nămolul?

Chiar dacă totul pare ușor până aici, este important să știi și despre provocările cu care se confruntă această soluție și cum primăria Ciorești planifică să le rezolve.

Prima este „ce facem cu nămolul pe care îl vom colecta peste doi ani din fosele septice instalate?” Până acum, Întreprinderea Municipală „Ciorești-Service” se ducea la client cu mașina de vidanjare, colecta apa uzată din haznaua improvizată și, contra unei sume de 500 de lei, o transporta la stația de epurare de la Nisporeni. Însă asta nu mai este o opțiune. Asta pentru că stația de la Nisporeni nu corespunde cerințelor de prelucrarea nămolului.

A doua opțiune este ca în zonă să fie construite niște platforme de uscare a nămolului. Până atunci, se planifică executarea unui proiect tehnic care va arăta prețul total al acestor platforme de uscare și, în funcție de el, va fi luată o decizie. „Dacă prețul acestor platforme va ajunge la cinci-șase milioane de lei, cred că nu vom accepta. Din bugetul de care dispunem din proiecte – 6 milioane de lei – noi construim stația asta pentru tratarea nămolului, dar nu vom avea bani pentru fosele septice. Dar pentru cine ea trebuie, dacă noi nu o să avem fose septice?”, se întreabă primarul Valeriu Guțu.

A treia opțiune, care pare a fi cea mai convenabilă acum, este transportarea apelor uzate la stația de epurare de la Călărași, chiar dacă distanța și costurile de transportare vor fi de două ori mai mari decât la Nisporeni.

E nevoie de o întreprindere care să poată presa serviciul integrat de sanitație

Încă o provocare la nivel local cu care ar putea să se confrunte și alte localități care vor să implementeze soluția cu fosele septice este activitatea Întreprinderii Municipale „Ciorești-Service”. Chiar dacă este dotată cu mașină de vidanjare, cu excavator și o autobasculantă, primăria nu reușește să găsească un om care să o administreze eficient. Au anunțat concurs de angajare pentru poziția de administrator, dar nimeni nu și-a depus dosarul.

„Noi urmează să dăm startul implementării proiectului după ce semnăm contractul de grant, dar înainte de asta trebuie să ne facem și noi tema de acasă: să demonstrăm că avem o întreprindere municipală viabilă, modernizată și care poate să gestioneze serviciul de sanitație integrată”, explică primarul. Întreprinderea din Ciorești are experiență în prestarea serviciilor în alte sate: evacuează deșeurile din Ciorești, din s. Vulcănești și din s. Dolna (Strășeni).

FOSELE SEPTICE NU SUNT REGLEMENTATE

O altă provocare se referă la aspectul legislativ. Reglementările și normativele în construcții, standardele de calitate și parametrii tehnici pentru prestarea serviciului de sanitație integrată, pur și simplu lipsesc. Experții „Mă Implic” care au elaborat recent „Barometrul lacunelor, contradicțiilor și constrângerilor existente în cadrul normativ aferent serviciilor de gospodărie comunală”, au constatat că legislația națională moldovenească nu oferă soluții pentru unele probleme specifice cu care se confruntă localitățile rurale și anume pentru construcția foselor septice.

„În condițiile austerității financiare și a costurilor ridicate pentru sistemele clasice centralizate de canalizare și tratare a apelor uzate, precum și din cauza condițiilor specifice care nu permit funcționarea la parametri optimi a unor astfel de sisteme în majoritatea localităților rurale (densitatea mică a utilizatorilor per km de rețea, volum mic de ape uzate deversate, proprietăți topografice, distanțe mari de pompat), reglementarea și încurajarea utilizării foselor septice ar reprezenta o soluție temporară/tranzitorie net superioară situației actuale în care apele uzate sunt infiltrate în sol”, se arată în Barometru.

„Legislația noastră națională, dar și noi, de multe ori, încercăm să spunem că suntem mai catolici decât Papa de la Roma. Vrem să mergem mereu pe varianta sistemelor de canalizare clasice. Dar, pe de altă parte, bani în buget nu-s, analize nu sunt făcute”, povestește primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu.

Cu alte cuvinte, dacă ar fi existat o reglementare a foselor septice, ar fi aplicat la proiecte care să-i ajute pe oameni să aibă parte de sanitație. De exemplu, ar fi încercat la Programul de Dezvoltare Locală „Satul European” unde valoarea limită pentru construcția, extinderea, reabilitarea, modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, de epurare a apei și de canalizare era de zece milioane de lei. Însă Valeriu Guțu spune că asemenea proiect nu ar fi fost potrivit, pentru că la nivel legislativ, nu există opțiunea de sanitație integrată cu ajutorul foselor septice, mult mai real de implementat și mai accesibil pentru populația din sate.

Unii locuitori evacuează apele menajere uzate
în pârâiașul care trece prin centrul satului Ciorești, Nisporeni

CUM ÎȚI FACI SINGUR
O FOSĂ SEPTICĂ ACASĂ

Trăiești într-un sat unde nu există sistem de canalizare și te gândești la o fosă septică care e o soluție puțin mai ieftină decât sistemele individuale de epurare a apei, am discutat cu inginerul de proiect la „ApaSan+”, Tudor Bostan, ca să te ajutăm.

Ai două opțiuni: să o construiești singur sau poți să o cumperi prefabricată. Magazinele specializate din țară cer un preț de cel puțin 15 mii de lei pentru o fosă septică de 2000 de litri, pentru o familie formată din 2-5 membri, în funcție de consumul de apă.

Totuși, indiferent ce fosă alegi, trebuie să respecți niște REGULI MINIME:

  1. Fosa septică trebuie amplasată acolo unde mașina de vidanjare să aibă acces la ea;
  2. Conducta de canalizare care vine din casă și care transportă apele uzate, tot cu materii solide, trebuie să fie în pantă;
  3. Fosa septică trebuie amplasată la o distanță de cel puțin 15 m față de sursele de apă (fântână, izvor, râu);
  4. Distanța dintre sistemul de infiltrare a fosei septice și o sursă de apă (fântână, izvor, râu) trebuie să fie de cel puțin 30 m;
  5. Sistemul de infiltrare a apei în sol trebuie să fie la o distanță de cel puțin 5 m față de copaci, pentru că rădăcinile pot să afecteze conductele de drenaj;
  6. Dacă apele freatice sunt adânci (mai mult de 2 m până la suprafață), poți să faci un cămin de infiltrare a apei în sol, cu alte cuvinte o gaură. Dacă apele sunt la suprafață, va trebui să faci un câmp de drenaj. Ca să afli cât de aproape sunt apele de suprafață, mergi la cea mai apropiată fântână de pe strada ta și vezi cât de adâncă este. Expertul Tudor Bostan spune că în mod obișnuit cei care trăiesc în vârful dealului pot face un cămin de infiltrare. Cei din josul satului se confruntă aproape mereu cu problema apelor la suprafață;
  7. Este important ca peste locul unde este montată fosa septică să nu fie am plasate sarcini suplimentare cum ar fi mașini parcate sau rezervoare amplasate, întrucât din cauza greutății ar putea să fie distrusă, mai ales cele prefabricate;
  8. Dacă ai ales o fosă din plastic sau din fibră de sticlă, care cântărește în jur de 50 kg, până să o acoperi cu pământ, trebuie să îi torni apă în interior ca să nu se rupă din cauza greutății solului;
  9. Dacă îți construiești singur, de la zero, o fosă septică este important ca să te asiguri ca ea să fie etanșă și să nu permită apei uzate să pătrundă în sol.

În situația în care ai deja o groapă de acumulare pe care o folosești ca hazna, făcută din câteva inele de beton, dar nu mai ai spațiu și vrei să o transformi într-o fosă septică, atunci expertul Tudor Bostan are niște sugestii:

  1. În primul rând este nevoie să deconectezi conducta pentru apa menajeră uzată de la gaură;
  2. În al doilea rând, gaura pe care o ai deja va trebui curățită și fundul betonat bine ca să nu permită infiltrarea apei în sol. Gaura existentă va servi în calitate de al doilea compartiment al fosei tale septice;
  3. Asta înseamnă că va trebui în apropiere să construiești încă o gaură din inele betonate dacă alegi să mergi pe aceeași cale și să te asiguri că fundul este bine acoperit și nu există zone unde apa neagră să se infiltreze în sol;
  4. Ai grijă să pui țeava prin care apa mai limpezită din primul compartiment să ajungă în al doilea. Dacă ai gospodăria amplasată în vârful dealului și apele la suprafață sunt la adâncime, poți face un cămin de infiltrare. Dacă nu, faci un sistem de drenaj..

„Zonele rurale se confruntă cu probleme de sanitație. La capitolul aprovizionare cu apă situația s-a îmbunătățit și oamenii și-au făcut comodități în casă – baie, veceu, apă la bucătărie, mașină de spălate rufele… Cu cât mai mult se dezvoltă acest aspect, cu atât mai mult problemele de gestionare a apelor uzate cresc. Respectiv, în acest tempo afectăm și mediul înconjurător – apele subterane, solul”, concluzionează expertul în sanitație Tudor Bostan.

Reportaj de Georgeta Carasiucenco, www.moldova.org
Fotografii de Tatiana Beghiu
Editare de Ana Gherciu

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Proiectului de Implicare Civică în Gurvernarea Locală „Mă Implic”, implementat de SKAT Consulting din fondurile Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare.